"Are gura ca fraguta, ochii capriori,
Tanara, frumoasa, draga la feciori"
Salutare, salutare.
Vreau sa fac un scurt rezumat al unor situatii de viata. Am intalnit tot felul de fete la 25 de ani ai mei. Fiecare avea cate ceva aparte. Pe unele le-am placut mai mult, pe altele poate mai putin. Mai mici, mai mari, potrivite, nu conteaza asta. Au fost persoane care mi-au dat o sansa de a sta cu ele, persoane care s-au razgandit pe parcurs si persoane care nici macar n-au incercat si cand n-au incercat deloc si am intrebat o data, de doua ori si asa, a treia oara m-am si retras din peisaj si poate nici n-am mai pastrat legatura. As fi vrut sa fiu mai mult decat un prieten si daca nu s-a putut, am vazut ca nici de prieten nu eram bun si mai bine plecam.Totusi a fost cineva cu care am o poveste frumoasa. Pana la ora actuala pot sa zic ca doar ea mi-a pus capac. Si cu asta zic TOT.
O cheama D. E o persoana si o fata foarte de calitate. A avut si are in continuare tot ce si-ar dori un barbat, sau sa iau cazul particular, tot ce-mi doresc eu. E cea mai frumoasa, e inteligenta, e prietenoasa, e amabila, e dragalasa, are un zambet extraordinar (si nu, nu exagerez), e cuminte, isi vede de treaba ei, FACE PRAJITURI (moartea mea!), se comporta frumos, e politicoasa, sarcastica (conteaza si asta foarte mult intr-o prietenie, relatie, poveste) - tre sa stii cand sa mai si tachinezi pe cineva, e un mic detaliu care "condimenteaza"relatia, nu se poate doar cu dulcegarii. Ea nu se considera perfecta, nu crede in asta, dar eu asa o vad si o zic cu convingere. Din nemaipomenita si fascinanta si adorabila si iubibila si orice alt compliment de gen n-am scos-o. Asa-s eu, mai cu complimentele, mai ales ca sunt pe merit in cazul ei.
O stiu de foarte mult timp si chiar daca varsta sa zic asa poate ar fi sau fi fost un impediment.. (sunt totusi cu aproape 10 ani mai mare :( ), nu am vrut sa fie o problema. Pana la urma conteaza si cum te mai intelegi cu cineva. O clipa mi-a luat sa o vad si mi s-a dat lumea peste cap. Mi-am facut curaj intr-o zi sa ma bag in vorba cu ea, am inceput ca necunoscut si parea cam straniu sa ma bag asa in vorba, dar asa e cand stii tu pe cineva si nu te stie si acea persoana ^_^. Incet incet mi-am castigat (sper) statutul de prieten pentru ca am vazut ca avem si despre ce vorbi si ne-am apropiat.. Din aproape in aproape, au evoluat lucrurile si altfel. Nu zic ca ar fi fost ani intregi de apropiere sau asa, dar cat a fost, mi-a fost foarte bine. Mi-a linistit fetita asta toate gandurile si cine ma stie pe mine, sunt o persoana care se agita foarte mult si am mintea extrem de activa, de cele mai multe ori la ganduri proaste. Lucrurile totusi.. au luat o turnura sa zic nefericita pentru mine ca.. ca nu mai suntem impreuna. Ne intelegem bine, dar eu tot imi mai doresc .. si altceva. Nu sunt invatat sa renunt, am luptat dintotdeauna pentru ce conteaza si m-am ambitionat, chiar daca ambitia uneori nu aduce rezultatele dorite. Pur si simplu, nici nu vreau, nici nu pot si as vrea ca nici ea sa nu vrea sa renunt.
Stiu ca am lungit-o cam mult, dar vreau sa stie cand o citi asta ca o admir, respect, ador, iubesc din tot sufletul. Si o zic cu cea mai mare convingere. Da, D, tu m-ai facut si ma faci cel mai fericit si mi-as dori si as da orice pe lumea asta sa mai fii a mea. Esti tot ce conteaza pentru mine si am nevoie de tine cel mai mult. Si acum si mereu.
Te-am iubit, te iubesc enorm si o voi face in continuare, fata draga cu flori in par, pufosenie dragalasa, copilas, zambilitico, superbitate mica mare!
Cu drag, al tau (macar pentru totdeauna),
"Ce om" Tavi!
PS: mai jos sunt fragmente din poveste
