vineri, 29 august 2014

Tara lu' Peste prajit

              Pentru ca uneori trecem prin o groaza de lucruri si zici ca nu e bine sa reactionezi intr-un anume fel, ajungi de rabufnesti cand se aduna.
             Ei bine, prin asta trec acum. O sa vorbesc strict de capitolul studii. Si mai precis de ce iti sau nu iti ofera fiecare facultate in parte. Am absolvit o facultate in regim de cu taxa din lipsa de locuri. Am ajuns la un master unde au fost locuri destule. Plusuri si minusuri in ambele parti. Eu n-am avut burse de niciun fel in timpul facultatii sau al masteratului, dar sunt studenti care beneficiaza sau ar trebui sa beneficieze. La facultate nu interesa pe nimeni daca esti la cu taxa sau fara, daca ai fi avut probleme sociale si implicit venituri mici, cu actele in regula beneficiai de o bursa sociala. Nu extraordinara, dar decat deloc, tot era ceva, mai ales ca erau niste bani pe care i-ai fi luat sa faci ceva cu ei, ca era taxa de platit sau ca te foloseai de ei sa te INTRETII.

La universitatea actuala, politica de acordare insa se schimba. Trebuie sa fii student SUBVENTIONAT sa beneficiezi de amarata aia de bursa sociala. Indiferent de situatie. Poti sa fii cersetor la colt de strada, dar sa vrei sa te scolesti, daca nu ai venituri si mai esti si la cu taxa, ai putea bine mersi sa stai si acasa. Am inteles, sunt universitati si detalii stabilite la nivelul fiecareia. Dar intr-un oras pe care il consider cumva ca alta tara, una mai buna, fata de orasul din care provin, politica asta e mama politicilor proaste. De profesorii din consilii si senat nu ma leg, nu am pregatirea necesara si nici n-as vrea sa o fac, dar avand in vedere ca in fiecare din ele mai sunt si studenti, puteti sa va dati vreo 2-3 palme, tinerilor stimabili. Sunteti de toata isprava cand luati sau votati asa hotarari! Sper ca in viata voastra sa n-ajungeti in situatia celor care sunt la cu taxa. Mai ales la inceput. N-au vrut ei sa ajunga acolo, dar nu conteaza ce scrii pe foi, conteaza cine corecteaza. ROmandria in toata splendoarea ei. Nu e vina studentilor ca parintii lor nu au veniturile pe care si le-ar dori pentru un trai mai bun. Asa e in Romanica. Intr-adevar, tara lui Peste prajit. Oamenii se sacrifica pt familiile lor si muncesc pe oricat, doar sa aduca zilnic ceva pe masa copiilor lor. Ar munci si pe mai mult, dar nu au unde ca e o tara de hoti, care mai de care sa-si bage mainile pana la cot in miere, ei si toate neamurile lor.

Oricum, dupa facultati, nu ni se ofer prea multe. Peste tot esti intors din drum, ti se rade in fata de cate un putoi - copil de patron - care sa-ti spuna ca nici nu ii vede el bine pe studentii de la Litere. Ceapa lui de copil prost, s-a scolit in studii inalte in domenii care mai de care grele pe spinarea parintilor. Dar sta in umbra lu' taica-so sau a mica-sii. Aiurea.

Asta-i tara mea! De toata ...mult spus jena.


marți, 19 august 2014

Prin ochii ei

              Salutare.  Sunt impreuna cu o fata minunata de ceva timp si sunt cel mai fericit alaturi de ea. Pana zilele trecute, cumva aveam impresia ca eu sunt cel mai entuziasmat din noi doi de relatia asta. O prietena buna si o persoana deosebita mi-a zis punctul ei de vedere, punct de vedere din afara :D [cel mai bun lucru]. Ideea e in felul urmator. M-am inselat pic mai mult. Sufletica mea da semne si mai mari de entuziasm fata de mine si informatia asta vine din partea cuiva care ma stie pe mine de mai mult timp. Curioasa treaba, dar e un detaliu foarte important. De fapt si de drept, prin ochii ei eu sunt o persoana mai buna. Sentiment reciproc, de altfel. Imi cer scuze pt balbaieli in ganduri si idei, ma mai intimidifastacesc si eu. Ma pierd cand vine vorba de EA. 
O muza pentru mine, un caracter minunat, o iubita deosebita.
Si ce e si mai important, a mea! Tine-te bine, micuta mea, eu nu mai plec! :* 
Sa facem amandoi o lume a noastra si sa ne vedem mai frumosi in fiecare zi prin ochii celuilalt.


                                                    PS: I love you. Always and forever

sâmbătă, 2 august 2014

Povești cu surprize

        Salutare, salutare. Nu vreau să plictisesc încă de la început, așa că o să mă rezum la a vă povesti despre povestea mea actuală. Cum bine știți, sunt masterand la Sibiu. Cum toate lucrurile se întâmplă cu un scop, la un moment dat cineva din exterior mi-a cerut niște informații. Toate bune și frumoase, s-a întâmplat să știu despre ce era vorba, s-a întâmplat să ofer ajutorul. Încet-încet, am observat că sunt și lucruri comune despre care să vorbim în afara celor legate de școală. 

Curios, tot am mers mai departe. La un moment dat, ne-am gândit cum ar fi.. dacă ar fi :D. Schimburi de impresii, de nr de telefon, din una în alta.. s-a întâmplat o m
inune. Tânjeam de ceva timp dupa genul ăsta de iubire și a apărut. E persoana pe care oricine și-ar dori-o lânga ea. Are toate calitățile posibile și imposibile. Fără o modestie nenecesară în situația de față, e perfectă. Și am de gând să n-o mai las să plece de lângă mine. Nu de alta, dar mi-e prea dragă si mi-e prea bine cu și alaturi de ea. EA e muza mea, mă inspira, mă susține și o susțin moral, ne respectăm, ne admirăm, ne îndrăgim, ne.... iubim :*

Suntem la început, dar toate poveștile frumoase cu început apar. Vreau să povestesc peste ani despre această frumoasă relație ca despre ultima. Între noi fie vorba, mă cam  visez îmbătrânind langa ea. Culmea, si ea cam același lucru și-l doreste. Sper să reușim. Un bătrân și-o bătrânică, doua jucării, să meargă ținându-se de mână, cu o casuță mică, liniște în familie, un cățel..și o pisică :D 

Iubiți-vă mult și frumos și să avem fiecare ce povesti nepoților. Lucrurile bune apar de unde și când nu te aștepți. Și ce ne dorim și pentru ce luptăm, durează! Noapte bună, prieteni dragi! Te iubesc, Raluca! :* :*